•  

Amenintarile sistemului imunitar

Amenintarile sistemului imunitar

Introducere

 

Organismul uman are propriile sisteme de securitate care il apara contra intrusilor. Pielea si oasele apara organele interne de lovituri, parul protejeaza scalpul de razele UV, genele protejeaza contra polenului si a altor particule din mediul natural etc. Insa cel mai important si performant sistem este cel pe care nu il vezi si nu il poti atinge, dar fara de care nu poti trai, deoarece te protejeaza contra bolilor si te ajuta sa te refaci in urma lor. Este, desigur, vorba despre sistemul imunitar, unul dintre cele mai complexe sisteme din corpul uman. 
 
Sistemul imunitar reprezinta un complex de celule si tesuturi distribuite in tot organismul. 

El cuprinde celule imunocompetente, organele limfoide care le produc (maduva osoasa, timusul) si cele care le gazduiesc (ganglionii limfatici, tesutul limfoid satelit al tubului digestiv, splina, sangele circulant), precum si diferitele molecule pe care celulele sunt capabile sa le produca.  De asemenea, sistemul imunitar poate fi impartit in doua subsisteme principale, a caror asociere este necesara pentru a lupta eficace impotriva infectiilor: sistemul imunitar natural si sistemul imunitar adaptativ (intervine atunci cand sistemul imunitar natural nu este suficient de puternic).
 
In realitate, la toate nivelurile, inclusiv in tegumente, in mucoasele arborelui respirator si ale tubului digestiv, in cavitatea peritoneala, ca si in sistemul nervos, se gasesc molecule si celule implicate in asigurarea apararii organismului. Fiecare celula in parte, prin membrana sau prin productia proprie de interferon, se poate apara de agresorii externi, cu conditia sa aiba suficienta energie si tot ce ii trebuie in "depozitul de armament”.
Agentii patogeni care ameninta sistemul imunitar sunt invizibili: bacteriile, virusii, parazitii si ciupercile. 
 
Desi la prima vedere au o reputatie indoielnica, bacteriile sunt o parte necesara vietii noastre; de fapt, nu putem trai fara bacteriile “bune” care  ne ajuta sa digeram mancarea, adauga elemente nutritive hranei si tin la distanta bacteriile “rele”. Bacteriile sunt organisme unicelulare preistorice, fara nucleu (creierul celulelor umane) si cu dimensiuni extrem de reduse – cam o mie de bacterii intra intr-un milimetru. Bacteriile au capacitatea de a se inmulti singure si tocmai aceasta inmultire creeaza infectia: cosurile, durerile de gat etc. Infectiile bacteriene se pot transmite si pe cale sexuala, ca in cazul infectiei cu Chlamydia, una dintre cele mai comune infectii bacterene, care nu prezinta nici un simptom la circa 75% dintre persoanele infectate. 

Tratament

Tratamentul il reprezinta antibioticele, doar in urma unui test care sa indice exact tipul bacteriei si antibioticul la care aceasta este sensibila. Orice infectie bacteriana netratata sau tratata necorespunzator poate duce la o inflamatie cronica, deoarece organismul se apara, reactionand printr-un raspuns agresiv, iar asta provoaca imbatranirea sistemului imunitar si a arterelor. De asemenea, afectand sistemul imunitar, aceste infectii bacteriene netratate pot cauza probleme permanente organelor. De exemplu, infectiile necontrolate cu streptococi, pot provoca abcese ale amigdalelor si, asociate cu problemele de respiratie, pot produce deteriorari permanente ale inimii si ale ficatului.
Un sfat util: pentru a reduce durerea in gat provocata de o infectie bacteriana, este indicata gargara cu apa cu sare, utila deoarece sarea ucide bacteriile.


Virusii, spre deosebire de bacterii, nu reactioneaza la antibiotice. In plus, cele doua tipuri de microorganisme sunt diferite si prin structura, dimensiunea si functia lor. Bacteriile sunt celule complexe, care au capacitatea de a se inmulti singure, in timp ce virusii sunt de circa 100 de ori mai mici, mai simpli la nivel celular si fara capacitatea de a se divide; pentru asta ei au nevoie de o gazda. Virusul invadeaza o celula si “pun stapanire” pe ea, mai exact, ii preia codul genetic. Acestia pot fi transmisi prin atingere sau prin contactul gura la gura (virusul gripal), precum si prin contact sexual (virusul HIV).

Cel mai comun virus este cel al racelii, afectiune care este cauzata in realitate de mai multe familii de virusi. Infectia bacteriana poate surveni ulterior, ca o suprainfectie aparura din cauza slabirii organismului asediat de actiunea virusilor. Semnul tipic al unei infectii bacteriene secundare este producera de secretii nazale extrem de groase si colorate sau expectorarea de sputa din nas sau din gat, atunci cand tusesti sau cand iti sufli nasul.
Acest tip de virus provoaca reactii neplacute in organism pentru o scurta perioada, dupa care dispare. Spre deosebire de acesta, alte tipuri de virusi precum cel al herpesului, se instaleaza in organism, reaparand pe fondul imunitatii scazute a organismului. Mai ciudat este virusul care provoaca varsatul de vant si zona zoster. El poate afecta un nerv din maduva spinarii si multi ani mai tarziu, cauzand dureri intense asociate cu zona zoster.

Alte infectii virale schimba complet modul de viata al pacientului. De exemplu, virusul Epstein-Barr ataca ficatul si provoaca mononucleoza infectioasa, inflamand splina.

Cele mai recente terapii antivirale speculeaza una dintre slabiciunile virusilor: pentru ca un virus sa poata invada o celula, el are nevoie de un mijloc de transport, o substanta chimica pe post de “taxi” care sa-l duca la tinta. Acesta este unul dintre motivele pentru care unii oameni infectati cu HIV supravietuisc si nu fac SIDA: lor le lipseste din nastere unul dintre receptorii care ar fi ajutat la invadarea celulor de catre virus.

Parazitii au si ei nevoie de un alt organism pentru a trai si a se inmulti. Tenia de exemplu, traieste in intestinul uman si poate ajunge chiar si la sapte metri lungime. Parazitii se gasesc de obicei in mancarea gatita in conditii neigienice si in apa nefiltrata. Ei sunt vinovatii de cele aproximativ patru miliarde de cazuri de diaree ce apar anual.

Ciupercile, mai mari cam de 100 de ori decat bacteriile, sunt vegetale primitive, fara clorofila, de aceea nu-si pot produce singure hrana; o pot lua insa de la alte organisme cum ar fi unghiile de la picioare. Ciupercile pot produce afectiuni precum piciorul de sportiv sau infectii vaginale (precum candidoza), ambele putand fi tratate cu medicamente care ucid sau slabesc ciuperca de la care s-a declansat infectia. Dusmanii naturali ai ciupercilor sunt bacteriile care produc antibiotice precum penicilina.

top

Postat in :

Imunitate

Data:

09-04-2013

Ce parere au cititorii

Nici un comentariu

Adauga un comentariu

Media - Spoturi TV
Help Net Info
  • Gaseste o farmacie Help Net
  • Cauta termen medical
  • Cauta prospect medicament
  • Farmacii cu punct de Prim Ajutor
Calculator sarcina

Introduceti in spatiile alaturate data de inceput a ultimei menstruatii si durata medie a ciclului menstrual.

Durata ciclului menstrual

Calculeaza