•  

Copilul, simptomul familiei

Copilul, simptomul familiei

Introducere

In orice familie, se intampla din cand in cand ca sotii sa nu fie de acord intr-o privinta sau in alta, sa apara conflicte. Dezacordul, conflictul, fac parte din normalitatea vietii, insa tot din normalitatea vietii fac parte si solutiile, rezolvarile pe care le gasim.

 

Conflictele evitate

Unii parinti evita dezacordurile de frica sa nu dea copiilor un exemplu nepotrivit si sa nu tulbure armonia din familie.

Daca aceasta “solutie” (nu pot sa nu o pun in paranteze pentru ca NU este o solutie) este aplicata in permanenta, exemplul este unul nefericit, cu niste costuri pentru viitorul adult – copilul invata astfel lectia umilintei, ca trebuie sa cedeze mereu spre a nu-l supara pe celalalt, in loc sa fie asertiv in exprimare si sa caute solutii la probleme.

Copilul invata ca armonia casei trebuie mentinuta cu orice pret, chiar si cu pretul nefericirii personale, cu riscul de a ramane neinteles, de a-ti sufoca propriile ganduri si dorinte, in loc sa invete ca relatia inseamna si dezacord, dar ca exista negociere, interes comun si, mai ales, solutii care sa impace pe toata lumea.

top

Conflictele nerezolvate

Alti parinti, cu probleme majore in cuplu, ajung la conflicte deschise, purtate fara perdea si in fata copiilor. Dincolo de faptul ca cei mici se ingrijoreaza atunci cand isi vad parintii prinsi in bataliile lor personale, mai mult sau mai putin verbale, mai mult sau mai putin civilizate, conflictele nerezolvate ale parintilor continua sa fie pentru copii o sursa de stres mult timp si dupa ce ecoul scandalului s-a stins.

“Oare se cearta pentru ca am fost eu rau si ca am varsat apa pe canapea?”, “Cand o sa se mai repete, oare?”, “Ce o sa se intample acum cu noi?”, “Oare vor divorta, asa cum au facut parintii lui X?”, “Cum sa fac sa ii impac?”, “De ce nu putem fi ca mai inainte?”, “De ce nu putem fi ca alte familii?”, “De ce trebuie sa se certe atat?”, “De ce tata face cutare lucru?”, “De ce mama tace /nu tace?” sunt, iata, numai cateva dintre intrebarile pe care si le pun copiii (evident, in functie de varsta lor si de puterea lor de intelegere). 

Sunt intrebari la care nu ei nu pot da raspunsuri, insa tocmai acest lucru ii doare, ii nelinisteste si le distrage atentia de la preocuparile firesti legate de scoala, joaca, hobby-uri si de prieteni.
 

top

Efectele conflictelor asupra copiilor

Copiii pot deveni mai anxiosi, fricosi, tematori, neincrezatori, incordati, nervotici, iritabili, tristi, depresivi chiar, apatici, neatenti, uituci, dezinteresati de lucrurile care le faceau placere pana nu demult, pot suferi de cosmaruri si de insomnii, plang din senin, se concentreaza mai greu la teme si la activitatile scolare, le scade randamentul scolar, prezinta agitatie motorie (nu stau locului), se imbolnavesc de cinci-sase ori mai mult decat ceilalti copii, scad in greutate, cresc mai greu etc.

In familiile unde copii asista la scandaluri si la agresivitate fizica, ei pot deveni foarte iritabili, impulsivi, agresivi, manifesta tulburari grave de comportament (inclusiv comportament antisocial) si au mari probleme cu disciplina in scoala.

Chiar si atunci cand parintii decid ca cei mici trebuie protejati si se straduiesc sa disimuleze din rasputeri starea conflictuala, copiii sufera. Mesajele verbale pot fi oricat de corecte, insa ceea ce ii dau de gol pe adulti sunt mesajele non-verbale si paraverbale la care copiii sunt deosebit de receptivi: zambetele fortate, lipsa caldurii din voce, ritmul si intensitatea vocii, privirea lipsita de afectiune, evitarea privirii, gesturile de evitare si pozitia corpului (de respingere a celuilalt), lipsa contactului fizic, a mangaierilor, toate acestea sunt indicii clare care spun copilului ca ceva nu este tocmai “ok” intre mama si tata. Este un joc subtil, dar starea de tensiune este cat se poate de palpabila pentru copiii care incep sa se ingrijoreze tocmai pentru ca simt ca ceva le scapa: ceva nelalocul sau, ceva rau, ceva grav. Ingrijorarea lor este cu atat mai mare in asemenea situatii, iar modurile in care si-o exprima sunt variate: indispozitie, schimbari bruste ale dispozitiei generale, ticuri (precum rosul unghiilor, trasul de par, de urechi, de gat), comportamente agresive active si pasiv-agresive, tulburari de somn.

Pe termen lung, la varsta adulta, copii din cuplurile conflictuale, disfunctionale, vor avea probleme in relatiile lor de natura romantica, fie “inghitind” tot felul de mizerii din partea partenerilor lor de frica de a nu pierde “armonia in cuplu” si de a nu fi abandonati, fie manifestandu-se la fel de disfunctional, de conflicitual ca si parintii lor.

Copiii nutresc fata de parintii lor o nesfarsita dragoste si o deplina loialitate, asa incat conflictele nerezolvate ale cuplului ii afecteaza. Insist asupra cuvantului nerezolvate, intrucat, in orice cuplu, pot exista conflicte care, cu siguranta, se pot rezolva. Chiar si la varsta adulta, neintelegerile dintre parinti ii dor pe copii; cu atat mai mult, atunci cand sunt mici, aceste neintelegeri, conflicte, tensiuni au impact asupra cresterii si asupra dezvoltarii lor, educatiei si starii lor de bine.

In orice cuplu, conflictele nerezolvate duc in timp, la racirea relatiei, la indepartarea partenerilor unul de celalalt si, in cele din urma, la destramarea relatiei. Chiar si atunci cand parintii pastreaza relatia de dragul copiilor, acestia au de suferit, pentru ca o conditie esentiala de a fi un parinte eficient este aceea de a fi fericit. Cu cat esti mai nefericit ca individ, cu atat mai dificil iti va fi sa performezi ca parinte.

Neintelegerile din cuplu diminueaza sensibil reteaua sociala a familiei si duc treptat la izolare sociala si la insingurare. Copiii, la randul lor, au tendinta de a evita sa isi invite acasa prietenii (de frica sa nu asiste impreuna cu acestia la o cearta in familie) si chiar evita cercurile de prieteni unde le vine greu sa pastreze “secretul” vietii lor de familie.

Parintii din cuplurile conflictuale au tendinta de a vedea mai mult aspectele negative din comportamentul copiilor, decat pe cele pozitive (vaneaza greselile copiilor si sunt mai critici fata de ei). Au, de asemenea, tendinta de a adresa copiilor solicitari contradictorii, adesea pe un ton amenintator.

Copiii din familii conflictuale au probleme de adaptare mai des decat cei din familii “normale”, probleme cu disciplina in scoala si o performanta scolara mai scazuta decat ceilalti copii. La adolescenta, acesti copii sunt mai afectati de conflictele dintre parinti decat adolescentii ai caror parinti divorteaza sau au divortat.

In ceea ce priveste atitudinea fata de casatorie, adultii care provin din familii confictuale sunt mai rezervati, mai neincrezatori in valorile acestei institutii. La randul lor, odata implicati intr-o relatie de cuplu, au mari riscuri de a nu sti cum sa functioneze normal, de a avea o relatie disfunctionala, nefericita, care, pe mai departe, le va intari convingerile nefavorabile referitoare la viata in doi.

In concluzie, dragi parinti, daca viata de cuplu va da batai de cap, adresati-va unui psihoterapeut de urgenta. Altfel, divortul, cu toate implicatiile sale legale, economice, afective, va fi o solutie cu mult mai benefica pentru starea de bine, educatia si pentru devenirea copilului vostru. Cum orice copil este simptomul familiei sale, ganditi-va ce fel de copil ati fost voi insiva, din ce familie proveniti, ce fel de relatie de cuplu au avut parintii vostri si parintii partenerului vostru, impacati-va cu trecutul, remediati prezentul, astfel incat sa va puteti ajuta copilul sa isi scrie cat mai frumos prezentul si viitorul.  
 

top

Postat in :

Familie

Data:

19-03-2013

Ce parere au cititorii

Nici un comentariu

Adauga un comentariu

Media - Spoturi TV
Help Net Info
  • Gaseste o farmacie Help Net
  • Cauta termen medical
  • Cauta prospect medicament
  • Farmacii cu punct de Prim Ajutor
Calculator sarcina

Introduceti in spatiile alaturate data de inceput a ultimei menstruatii si durata medie a ciclului menstrual.

Durata ciclului menstrual

Calculeaza