TRAVALIU SI NASTEREA

20. 7. 2020

Dureaza noua luni pentru ca mica viata din tine sa se dezvolte pe deplin si doar cateva ore pentru a veni pe lume, ore care insa pentru multe mamici par interminabile, de aceea experienta travaliului si a nasterii ridica mai multe temeri si semne de intrebare decat perioada sarcinii in sine. Dar cu cat vei fi mai informata, cu atat necunoscutele vor disparea si tu vei avea calmul si senitatea necesare pentru a te bucura din plin de Marea Intalnire.

Mama si copilul

Este sau nu vremea?
In filme, pare intotdeauna atat de simplu, dar in viata reala lucrurile nu stau chiar asa si inevitabil te intrebi: cum poti stii sigur daca este sau nu vremea, mai ales cand este vorba despre prima sarcina. Sunt doar contractii Braxton-Hicks, ar trebui sa aprind lumina si sa le cronometrez? Iata doar cateva intrebari care se inmultesc mai repede decat contractiile.

Ce anume declanseaza travaliul nu stie nimeni exact, insa se pare ca este vorba despre o combinatie de factori fetali, placentari si materni. Totul incepe cu bebelusul al carui creier elibereaza mesageri chimici, spunand parca: Mami, vreau sa ies de aici. Acest lucru declanseaza un lant de reactii hormonale la mama, ce creeaza la randul lor conditii pentru actiunea prostaglandinelor si a oxitocinei, substante ce initiaza contractiile atunci cand toate sistemele organismului implicate in travaliu sunt pregatite.

Travaliul ca la carte presupune contratii regulate, previzibile si spatiate la distanta de cinci minute. In realitate, nu este o regula, totul depinde de fiecare femeie in parte, de aceea este important sa stii cum sa diferentiezi travaliul real de pretravaliu si de travaliul fals. Totusi, daca ai contractii lungi, puternice (30-40 secunde), frecvente si nu neaparat regulate ca lungime sau ca interval, mergi cat de repede la spital.

Semnele pretravaliului

Pot precede travaliul real cu o luna sau doar cu o ora inainte si implica: inceputul subtierii colului si dilatatiei (confirmate de medic in urma unei examinari numite tuseul vaginal), senzatie de presiune crescanda in pelvis si in rect, crampe, dureri perineale si lombare, pierderea in greutatea sau oprirea cresterii ponderale, scaderea sau cresterea energiei, modificarea secretiei vaginale (mai multa si mai densa), diaree, intensificarea contractiilor Braxton-Hicks etc.

Semnele travaliului fals
Contractiile nu sunt foarte regulate si nu cresc ca frecventa si ca intensitate sau dispar daca iti schimbi pozitia. Secretia vaginala este maronie, miscarile fetale se intensifica cu contractiille. Daca miscarea devine frenetica, anunta-ti medicul.

Semnele travaliului real
Contractiile sunt progresive, mai frecvente si mai dureroase, seamana cu un deranjament de burta. Durerea din abdomenul inferior poate iridia pe picioare, in special pe partea superioara a coapselor, iar secretia vaginala este rozalie si cu striuri sangvinolente. In 15% dintre cazuri, “apa” se rupe cu o scurgere abundenta si brusca, inainte de debutul travaliului.

Travaliul real evolueaza in trei etape: latenta (precoce), activa si avansata. Travaliul latent (precoce) este de obicei cel mai lung si cel mai putin intens si se poate intinde de la cateva zile pana la cateva saptamani. Poti simti dureri de spate, diaree, caldura si crampe in abdomen, entuziasm, teama etc.

Travaliul activ are o durata de doua-trei ore si implica contractii mai concentrate, mai lungi si mai frecvente, accentuarea durerii de spate, a picioarelor, oboseala si sangerare crescuta.

Travaliul avansat este cel mai solicitant: brusc, contractiile cresc in frecventa si in intensitate, cu presiune puternica in zona lombara si perineala, crampe in picioare, tremuraturi incontrolabile, greata, ameteala, copleseala, irascibilitate etc.

Travaliul si durerea

Mai intens sau mai usor de suportat, la orice femeie travaliul doare, dar poate fi influentat de factori in cea mai mare parte controlabili.

Astfel, exista anumite pozitii care pot ajuta:in patru labe (alina durerea de spate), in picioare (pozitia gravitionala accelereaza dilatatia si coborarea bebelusului si poate scurta travaliul), culcata pe partea stanga (stimuleza fluxul sagvin) sau chiar in picioare, facand plimbari. Pozitia pe spate poate alina durerea, dar comprima in acelasi timp vasele mari de sange, impiedicand fluxul sangvin catre bebelus. Urineaza des (o vezica plina poate inhiba progresia travaliului) si nu uita ca cea mai buna pozitie de travaliu este cea in care tu te simti comfortabil.

De asemenea, numeroase senzatii si sentimente influenteaza covarsitor perceptia durerii, dar din fericire, exista si pentru acestea solutii inteligente:
- singuratatea dispare atunci cand te afli in compania celor dragi;
- oboseala accentuata o poti combate daca esti bine odihnita, iar in timpul contractiilor, te relaxezi si te odihnesti;
- foamea si setea le poti potoli cu ceva usor, care iti va da putere. Fara alimente acide (precum portocale), carne sau mancari grase;
- concentrarea pe durere: gandeste-te la lucruri placute (dar nu in timpul fazei de impins) si, mai ales, gandeste-te la finalitatea contractiilor si la nu efectul lor. Bucuria de a-ti strange bebelusul in brate merita tot efortul;
- anxietate, stres si incordare in timpul contractiilor – concentreaza-te pe respiratie;
- teama de necunoscut – ia lucrurile pe rand si nu te ingrijora despre ce va urma;
- autocompatimirea – aminteste-ti ce rasplata minunata te asteapta in final;
- sentiment de pierdere a controlului si de neajutorare – documenteaza-te, iti va da siguranta si o buna stapanire a momentului.

Marele Moment - Nasterea

Nasterea este momentul cel mai solicitant deoarece copilul trebuie impins in restul de drum care a mai ramas de parcurs din canalul de nastere, iar acest lucru poate dura o ora sau doar zece minute.

O presiune rectala enorma, cresterea secretiei, furnicaturi, intindere, arsuri sau intepaturi in vagin sunt senzatii ale nasterii, iar faptul ca o mamica isi doreste mai mult sa termine decat sa-si vada bebelusul este o reactie normala si nu reflecta in nici un fel capacitatea de iubire materna.

O data nascut, bebelusul trebuie sa treaca primul sau test: scorul APGAR. Este un test conceput in anul 1952 de doctor Virginia Apgar, ce permite evaluarea lui rapida la un minut dupa nastere, stabilind cinci criterii importante pentru sanatatea bebelusului: Aspectul (culoarea), Pulsul (ritmul cardiac), Grimasa (reflexele), Activitatea (tonusul muscular) si Respiratia. Scorul peste sase indica o stare buna, intre patru si sase, bebelusii au nevoie adesea de resuscitare (aspiratia cailor respiratorii si administrarea de oxigen), iar cei cu scoruri mai mici de 4 necesita ingrijire speciala. Testul este reluat la 5 minute dupa nastere: daca scorul este peste 7, starea bebelusului este foarte buna.

Nu te astepta ca cel mic sa vina pe lume angelic si cu fetisoara ca spuma laptelui. Cele noua luni de baita intr-un lichid si vreo 12 ore de compresie intr-un uter care se contracta si un canal al nasterii inghesuit cu siguranta isi vor pune amprenta: capul este adesea deformat pentru a se potrivi cu pelvisul mamei, iar daca colul a fost dilatat insuficient, poate avea si o umflatura care dispare in 1-2 zile.

Ultima etapa este cea a nasterii placentei, sustinatoarea vietii bebelusului in uter, in care vor fi contractii in continuare (uterul se strange pentru a decola placenta de pe perete), foame, sete, oboseala, frisoane si secretie vaginala sangvinolenta (denumita popular lohii) asemanatoare cu un flux menstrual abundent.

Ce complicatii pot aparea?

Nastere in prezentatie pelviana - majoritatea bebelusilor vin pe lume cu capul inainte, pozite normala denumita medical prezentatie craniana, insa pot exista si situatii in care bebe se prezinta in prezentatie pelviana: completa (cu fundul inainte), cu picioarele flectate pe abdomen si transversa (pozitionat de-a curmezisul in uter). Se poate incerca intoarcerea fatului prin versiunea cefalica externa, o procedura prin care medicul, ghidat de ecograf, incearca sa intoarca copilul prin apasare blanda pe abdomenul mamei. Este important ca placenta sa nu fie deranjata si nici cordonul ombilical suprimat.

Epiziotomia – este o incizie in perineu pentru a largi deschiderea vaginala chiar inainte de iesirea capului. Originara din Irlanda (anul 1742), se credea ca reduce traumatismele la nastere rezultate din presarea pentru mult timp si intensa a capului fetal de catre perineu. Studiile au demonstrat insa ca bebelusii nu resimt aceste traumatisme decat in cazul unui travaliu prelungit, iar mama pierde mai putin sange, este supusa mai putin riscului infectiilor, incontinentei urinare si fecale si are putine dureri. Se recomanda insa cand bebelusul este mare si are nevoie de o iesire mai spatioasa, cand se impune nasterea cu forcepsul sau cu vacuum exterior sau pentru rezolvarea distociei de umar (un umar al copilului se blocheaza in canalul nasterii). Pentru a reduce riscul epiziotomiei, practica exercitiile Kegel si masajul perineal pe durata sarcinii.

Expulzia cu forceps sau cu vacuum exterior – este o procedura folosita atunci cand un bebelus este intepenit in canalul de nastere. Forcepsul se insereaza in vagin si se plaseaza in jurul capului, ghindand-ul bland. Vacumuul exterior foloseste o ventuza de plastic aplicata pe capul copilului. Nu se foloseste sub 34 de saptamani sau daca bebelusul este in prezentatie pelviana sau a fetei. Ambele metode sunt sigure, dar trebuie utilizate de un medic experimentat si in prezenta unei echipe pregatite pentru cezariana.

Inductia travaliului – procedura recomandata atunci cand un fat nu mai creste in uter sau este afectat de incompatibilitatea Rh, placenta nu mai functioneaza optim, lichidul amniotic este infectat, mama are hipertensiune arteriala, boala renala, preeclampsie sau diabet etc. Presupune “coacerea” colului (pregatirea) pentru a fi moale pentru travaliu prin administrarea unei substante hormonale prostaglandina, cat mai aproape de col, cu verificare dupa cateva minute daca a inceput procesul de dilatatiei. Daca nu, se repeta procedura. Pentru coacere se mai pot folosi agenti mecanici (cateter cu balonas gonflabil) sau chiar plante (laminaria japonicum) care inserate in col, dilata gradual cervixul pe masura ce absorb lichidele din jurul sau. Urmeaza apoi ruperea artificiala a membranelor, sacul amniotic care inconjoara fatul. Daca contractiile nu au inceput, acestea pot fi stimulate prin administrarea pe cale venoasa de prostaglandine si oxitocina, un hormon produs in mod natural de glanda hipofiza a mamei, pe toata durata sarcinii. Contractiile incep de obicei la 30 de minute dupa injectare si sunt mai frecvente si mai regulate decat cele care caracterizeaza travaliul natural. Dupa 6-8 ore, daca travaliul nu a inceput sau nu a progresat, procedura este intrerupta si se recurge la nasterea prin cezariana. Procedura este nerecomandata daca exista dubii ca bebelusul va putea travera pelvisul mamei, in caz de colaps al ombilicului, prezentatie transverva, infectie genitala herpetica, sarcina gemelara etc.

Nasterea chirurgicala (cezariana) - pe 19 ianuarie 1847, medicul James Young Simpson asista prima nastere sub anestezie, eveniment ce anunta o revolutie in obstretica. Cezariana este o interventie chirurgicala majora, dar cu riscuri relativ minore, la fel de sigura ca nasterea vaginala si absolut necesara in situatii precum o forma anormala a pelvisului sau boli ale mamei, infectia HIV, varsta mamei (mai ales dupa 30 de ani), infectie herpetica activa, o boala fetala, complicatii la nivelul placentei, prezentatia bebelusului, prolapsul cordonului ombilical etc.

Mama este sedata cat mai aproape de momentul nasterii si este recomandata inclinarea ei pe partea stanga pentru ca oxigenul sa ajunga mai bine la bebelus si sa diminueze efectele drogului.

Metoda de anestezire difera in functie de situatie: in cazul urgentelor, se va opta pentru anestezia generala (agenti inhalatori combinati cu agenti injectabili), iar in mod normal si cel mai frecvent, medicul va aplica anestezia epidurala, ce presupune introducerea medicamentelor în regiunea coloanei vertebrale, cu efect numai în partea inferioara a corpului. Viitoarea mamica nu simte durerile, dar este constienta si suficient de voioasa pentru a-si saluta bebelusul.

Dupa cezariana, mamica nu trebuie sa manance timp de trei zile (si cantitatea de lichide va fi limitata), sa evite ridicarea greutatilor, supraracirea si supraincordarea. De asemenea, trebuie sa astepte cel putin sase luni pentru introducerea unui dispozitiv intrauterin ca metoda de contraceptie, si o urmatoare nastere este indicata dupa doi ani.