Vitiligo

VITILIGO

Vitiligo reprezinta o tulburare de pigmentare dobandita a pielii si mucoaselor, caracterizata clinic prin prezenta de arii (macule si placi) depigmentate circumscrise, iar microscopic prin absenta melanocitelor (celulelor pigmentare) intralezional. Desi, nu este fatala, depigmentarea din vitiligo are o incarcatura psiho-emotionala negativa importanta iar in unele culturi si religii este profund stigmatizanta.

  • Ingrijirea corpului

Incidenta bolii pe glob este relativ ridicata (1-2%), iar 30% dintre cazuri sunt familiale. Afecteaza toate rasele, cu distributie egala pe sexe. Debutul este posibil la orice varsta dar, de regula se situeaza in decadele 1-3 de viata.

Patofiziologia bolii este complexa, incomplet inteleasa, cauza precisa ramanand necunoscuta. Conlucreaza probabil, la aparitia sa, factori genetici si de mediu (trauma fizica cutanata, trauma emotionala).

In leziunea de vitiligo se inregistreaza o scadere lenta, frecvent mergand pana la disparitie a melanocitelor functionale (celulele pigmentare). Distructia a fost explicata prin mai multe teorii (nici una complet satisfacatoare): mecanism autoimun, citootoxic, defecte intrinseci ale melanocitelor, aparare deficitara anti-radicali liberi, distructie neurochimica.

Simptome

Vitiligo se asociaza frecvent cu boli autoimune, cel mai adesea cu endocrinopatii (mai ales tiroidiene-pana la 30% din cazuri si diabet zaharat pana la 7% din cazuri), anemie pernicioasa, boli inflamatorii intestinale, alte dermatoze (psoriazis, alopecie areata, nevi cu halou, etc), a caror instalare si diagnostic trebuie atent urmarite.

Clinic, vitiligo se prezinta ca arii de tegument alb-cretos sau laptos, foarte bine delimitate, de dimensiuni variabile (mm-cm), cu crestere centrifuga in timp, cu o rata imprevizibila. Firele de par din interiorul leziunii pot fi si ele depigmentate (leucotrichie), element de prognostic prost in ceea ce priveste sansele de repigmentare.

Ariile cutanate de traumatism chiar minim si vechile cicatrici pot sa sufere depigmentare (fenomen Koebner).

Forme clinice

Boala poate imbraca mai multe forme clinice:
- localizat (afecteaza sub 20% din suprafata corporala si e mai frecvent apanajul copiilor);
- generalizat (vulgar) - e forma cea mai frecventa, cu distributie simetrica pe suprafetele de extensie ale membrelor, trunchi, proeminente osoase si periorificial (buze, genital, mamelonar, etc);
- universal (cu depigmentare completa a tegumentului).

Afectarea scalpului este frecventa (arii de par alb sau gri) dar se poate instala depigmentare si in alte arii cu par (sprancene, pubian, axilar).

Pacientii cu vitiligo prezinta adeseori suferinte oculare (irite pana la 10% dintre cazuri) si auditive (cu hipoacuzie in pana la 16% dintre cazurile familiale de boala).

Diagnosticul bolii se face pe baze clinice (consult si examinare cu lampa Wood) dar, ocazional, poate fi necesara biopsia cutanata pentru diferentierea de alte afectiuni cu hipopigmentare.

Diagnostic diferential

In practica medicala, cel mai frecvent se impune diagnosticul diferential cu hipopigmentarile postinflamatorii, pitiriazisul versicolor acromiant, pitiriazis alba, hipomelanoza gutata idiopatica, depigmentarile de cauza chimica sau medicamentoasa.

Evolutia leziunilor este imprevizibila (exista cazuri stabile ani sau decenii, dar si cazuri cu progresie rapida). Cazurile tipice parcurg alternativ etape de extindere rapida si de stabilizare de durata variabila. Aproximativ 30% dintre pacienti prezinta o oarecare repigmentare spontana sau indusa de soare insa, repigmentarile totale spontane sunt rare. Copiii au un prognostic mai bun decat adultii si au mai rar endocrinopatii asociate.

Ingrijirea pacientului

Ingrijirea pacientului cu vitiligo reuneste masuri de fotoprotectie stricta (obligatorie in toate cazurile), consiliere si sustinere psihologica permanente si o serie de terapii medicale si/sau chirurgicale.

Protectia fata de soare presupune evitarea pe cat posibil a expunerii la soare, cat si utilizarea constanta de produse de fotoprotectie cu SPF ridicat (optim peste 30) si ecran mineral (oxid de zinc si/sau dioxid de titan). E important de retinut ca produsele cu ecran solar asigura o mai buna acoperire fata de UVB decat fata de UVA, deci evitarea expunerii la soare este consiliata in toate situatiile posibile.

Fotoprotectia este necesara pentru a preveni, pe termen scurt arsurile solare (cu risc de fenomen Koebner si, deci cu aparitie de noi leziuni de vitiligo), iar pe termen lung, pentru a reduce riscul de fotoimbatranire cutanata prematura si de aparitie de leziuni cutanate (pre)canceroase UV-induse. De asemenea, permite estomparea diferentei de culoare intre pielea sanatoasa-bronzata si pielea afectata de vitiligo-alba, asigurand un aspect tegumentar mai placut.

Tratament

Masurile de tratament medical si chirurgical urmaresc in functie de situatie repigmentarea leziunilor sau depigmentarea zonelor reziduale normal pigmentate (in cazurile severe, extinse de boala, rezistente la masurile de repigmentare).

Alegerea unei modalitati de tratament se face individual, functie de o serie de criterii (varsta, extensie si localizare de leziuni, stare generala de sanatate, tratamente anterioare, etc).

Repigmentarea se realizeaza in tratamentul medical in principal de la nivelul firelor de par intralezionale dar, si din marginile leziunii si de la nivelul melanocitelor restante epidermice.

Principalele tratamente medicale practicate sunt: fototerapia sistemica (UVB cu banda ingusta, PUVA, laser excimer-308 nm), steroizi (topic sau sistemic), agenti imunomodulatori topici, analogi de vitamina D topici.

In ultimii ani s-au dezvoltat o serie de tehnici chirurgicale de repigmentare (destinate formelor segmentale stabile), bazate pe transplantul (graftingul) dermo-epidermic sau pe suspensii de celule pigmentare din zone de tegument sanatoase in zone depigmentate, cu rezultate cosmetice din ce in ce mai bune.

Alta optiune terapeutica este camuflarea leziunilor prin aplicare de autobronzante (pe baza de dihidroxiacetona) sau prin tatuare (micropigmentare) - destinata mai ales pacientilor cu piele inchisa la culoare (fototip IV-VI), cu rezultate estetice variabile.

Tratamentul extrem, de depigmentare (pe baza de creme cu hidrochinona 20%) este unul definitiv si este destinat pacientilor echilibrati psihoemotional, cu forme extinse de boala si esec la terapiile de repigmentare.

Dr. Alina Crisan
Medic specialist dermato-venerologie
Doctor in stiinte medicale
CDT “Victor Babes”/Bucuresti


Review-uri

Review-uri

Fii primul care posteaza un review pentru acest articol.

Adauga un review

Co si o tomto článku myslíte vy?

1-5

1 2 3 4 5




Ne rezervam dreptul de a sterge comentariile nepotrivite!