DESPRE FIBROMUL UTERIN

Fibromul uterin afecteaza aproximativ 45-50% dintre femeile trecute de 35 de ani si peste 20% dintre femeile aflate in perioada de fertilitate. Cu o incidenta generala de aproximativ 20%, fibromul uterin reprezinta cea mai frecventa patologie tumorala benigna ginecologica, cu risc minim de malignizare. Ea se poate dezvolta atat in interiorul sau in exteriorul uterului, cat si in interiorul peretelui acestuia, fiind numit si tumora fibroasa, leiomiom sau miom, aparand ca urmare a unui dezechilibru hormonal. 

Fibromul se poate dezvolta incet pe parcursul mai multor ani, fara sa prezinte simptome semnificative, trecand astfel neobservat, sau se poate dezvolta rapid, in cateva luni. Depistarea fibromului are loc in mod frecvent la un consult de rutina sau in urma unor sangerari menstruale anormale. El poate fi evidentiat in cadrul unui control ginecologic obisnuit sau printr-un examen ecografic.

Fibromul poate prezenta dimensiuni microscopice, dar se poate dezvolta atat de mult, incat sa deformeze uterul si sa provoace chiar o comprimare a organelor vecine, inducand tulburari severe in functionarea acestora. In aceasta situatie, se pot afla, de exemplu, vezica urinara sau tractul digestiv. Informarea corecta este necesara atat din cauza faptului ca majoritatera femeilor devin extrem de anxioase in momentul in care este depistat fibromul, cat si din cauza faptului ca in multe situatii el poate conduce la o serie de simptome extrem de neplacute, ce merg de la sangerari abundente si dureri intense in regiunea abdominala, sau la contact sexual si pana la incontinenta urinara si constipatie. In acelasi timp, fibromul uterin poate conduce la infertilitate sau - in cazul sarcinii - poate provoca un avort spontan.

Dimensiunea fibromului poate varia extrem de mult. El poate prezenta dimensiuni microscopice, dar se poate dezvolta atat de mult incat sa deformeze uterul si sa provoace chiar o comprimare a organelor vecine, inducand tulburari severe in functionarea acestora. In aceasta situatie, se pot afla, de exemplu, vezica urinara sau tractul digestiv.Informarea corecta este necesara atat din cauza faptului ca majoritatera femeilor devin extrem de anxioase in momentul in care este depistat fibromul, cat si din cauza faptului ca in multe situatii el poate conduce la o serie de simptome extrem de neplacute, ce merg de la sangerari abundente si dureri intense in regiunea abdominala sau la contact sexual si pana la incontinenta urinara si constipatie. In acelasi timp, fibromul uterin poate conduce la infertilitate sau - in cazul sarcinii - poate provoca un avort spontan.

Atentia este necesara deoarece fibromul nu prezinta in general simptome specifice, dar poate conduce la menoragie (menstruatie abundenta), dismenoree (menstruatie dureroasa), metroragie (sangerari intre menstruatii), durere si presiune pelviana, senzatie de balonare abdominala si marire a abdomenului, dureri de spate, disurie (dureri la urinat) si chiar la incontinenta urinara sau la o obstructie uretrala. O atentie speciala ar trebui sa o acorde mai ales femeile care isi doresc un copil, caci fibromul uterin poate conduce la infertilitate, atat in cazul in care este lasat sa se dezvolte necontrolat, cat si in cazul anumitor interventii. Si intre acestea trebuie mentionata si embolizarea, cu atat mai periculoasa, cu cat multi ignora diferitele pericole, printre care si riscul infertilitatii. Nu mai putin important de retinut este faptul ca fibromul poate constitui si cauza de avort, nastere prematura, intarziere de crestere intrauterina a fatului, obstructie a canalului de nastere. Astfel, in cazul gravidelor cu fibrom uterin, numarul cazurilor in care se impune operatia cezariana este de sase ori mai mare.

Exista acum pe piata medicamente de ultima generatie, care redau intr-un timp scurt bucuria unei vieti netulburate de efectele secundare ale fibromului si in acelasi timp sa asigure pastrarea intacta a capacitatilor de procreare. Important este sa va informati si sa discutati cu medicul dumneavoastra care este cea mai buna metoda de tratament in cazul dumneavoastra, tinand cont de ceea ce va doriti in viitor, daca s-ar putea ca la un moment dat sa va doriti sau nu copii. Si mergeti la control! Periodic!

Cauze

Cauzele propriu-zise ale fibromului nu sunt inca suficient de clare. In mod cert, este implicat un dezechilibru hormonal, dar sunt invocati si factori infectiosi, mecanici sau vasculari.

Datele statistice ne arata ca exista si o predispozitie genetica, riscul de formare a unui fibrom uterin fiind mult mai mare in cazul in care mama, bunica sau o sora au avut si ele fibrom uterin.

Analizele sunt insa mai complicate, deoarece 60% dintre femei prezinta fibromatoza uterina sau mici noduli fibromatosi care pot involua dupa menopauza, fara a ajunge sa dezvolte propriu-zis un fibrom.

Fibromul uterin apare statistic corelat si cu obezitatea si cu ciclul menstrual aparut inainte de implinirea varstei de 12 ani. (De asemenea, se observa o incidenta mai mare a fibromului la femeile afro-americane decat la cele caucaziene si o tendinta de a dezvolta fibroame de dimensiuni mult mai mari.) Excesul de estrogen joaca fara indoiala un rol esential. Acesta favorizand aparitia fibromului si accelerandu-i ritmul de crestere in cazul in care deja a aparut.

Astfel, la menopauza, atunci cand nivelul hormonal scade, fibromul involueaza. La fel se poate observa o crestere mai rapida a fibromului in timpul sarcinii si apoi o involutie post-partum (dupa nastere). Dar aparitia fibromului este favorizata si de chiuretaje si avorturi multiple, de afectiunile inflamatorii hemoragice, endometrite, metroanexite. De asemenea, infertilitatea, absenta sarcinilor, este corelata cu o aparitie mai frecventa a fibromului. Problemele hormonale raman insa principalul mecanism corelat dezvoltarii fibromului. 

In afara de hormonii femini, estrogen si progesteron, care joaca rolul principal, ei fiind cei care stimuleaza dezvoltarea mucoasei uterine pregatind uterul pentru o eventuala sarcina si favorizand cresterea fibroamelor uterine, un rol deloc de neglijat il joaca si disfunctiile endocrine hipofizare, corticosuprarenale sau tiroidiene. Astfel, insuficienta tiroidiana este si ea asociata cu aparitia fibromului uterin.

De remarcat si faptul ca tratamentul cu estrogeni aplicat de exemplu si pentru combaterea sindromului menopauzal favorizeaza cresterea fibroamelor uterine aflate pana atunci in stare latenta. Tot problemele hormonale explica accentuarea riscului in jurul varstei de 30-40 de ani si involutia fibroamelor dupa menopauza.

Tratament

In multe cazuri, fibromul nu necesita nici un fel de terapie, ci doar o monitorizare ecografica regulata. In alte cazuri, se impune un tratament medicamentos sau chiar o interventie chirurgicala. Dar la aceasta nu trebuie recurs decat atunci cand starea clinica necesita intr-adevar o interventie, mai ales ca, in general, dupa menopauza fibromul descreste.
A aparut si o adevarata moda a embolizarii uterine, prezentata ca lipsita de riscuri, ceea ce s-a demonstrat insa a nu fi adevarat. Au aparut insa si tratamente medicamentoase ce intervin asupra cauzelor ce produc fibromul uterin, conducand in unele cazuri la o involutie a acestuia, pana la recuperarea calitatii normale a vietii.

Toate acestea reprezinta probleme pe care vom incerca sa le lamurim impreuna, astfel incat fibromul uterin sa inceteze de a mai fi un motiv de spaima, iar pentru cele care se confrunta cu aceasta afectiune, sa inceteze a mai fi cauza unui permanent disconfort care sa le afecteze calitatea vietii. 

Deoarece fibromul uterin prezinta un risc foarte mic de malignizare, sub 0,5%, si tinde sa involueze dupa menopauza, este recomandat ca atat timp cat el nu produce un anumit disconfort pronuntat, sa fie pastrat doar sub o supraveghere medicala periodica, la sase luni. Daca sangerarile, durerile si celelalte simptome posibile devin deranjante, se poate apela la un tratament medicamentos, chirurgical, la embolizarea arterelor uterine sau la ultrasunetele focalizate.

In privinta tratamentelor medicamentoase trebuie mentionate in primul rand contraceptivele orale care reduc scurgerile menstruale, dar nu reduc dimensiunile fibromului. Apoi sunt hormonii androgeni sintetici. Hormonii androgeni naturali, cunoscuti drept hormoni masculini, sunt produsi de ovare si de suprarenale in cadrul desfasurarii normale a ciclului. Administrarea suplimentara de hormoni androgeni are ca rezultat micsorarea fibromului si oprirea menstruatiei, dar poate conduce si la depresii si anxietate, la ingrasare si poate produce acnee, cefalee, cresterea parului si ingrosarea vocii. Se poate interveni de asemenea si pe reducerea nivelului de estrogen si progesteron, a hormonilor feminini. 

In unele cazuri se impune o interventie chirurgicala. Aceasta poate consta in extirparea fibromului, miomectomie, sau in unele cazuri chiar a uterului in intregul sau, histerectomie. Extirparea fibromului poate avea loc prin efectuarea unei incizii abdominale sau laparoscopic, iar in alte cazuri si pe cale vaginala, sub control histeroscopic. Se mai poate apela si la mioliza sau termoliza prin radiofrecventa, o procedura laparoscopica ce distruge fibromul si vasele de sange care il iriga, utilizabila in cazul unor dimensiuni mici. Din 2004, este disponibila si distrugerea fibromului cu ultrasunete focalizate, dar procedura necesita o aparatura speciala de RMN pentru urmarirea si ghidarea interventiei. 

O alta metoda puternic mediatizata o reprezinta embolizarea arterelor uterine. Aceasta consta in obturarea arterelor care iriga uterul conducand la atrofierea fibromului. Din cauza complexitatii efectelor secundare ce apar in cazul acestei proceduri si a faptului ca femeile tind sa le ignore le vom detalia in cadrul postarilor ulterioare.

Embolizarea

Embolizarea reprezinta injectarea intr-o artera a unui material care permite blocarea completa a acesteia. Initial, procedeul s-a dezvoltat pentru demersul de a distruge prin necroza anumite tumori canceroase localizate, dar si pentru a trata anumite anevrisme arteriovenoase, deci pentru a obtura anumite cai de comunicare anormale intre o artera si o vena. Fiind folosita si pentru reducerea unor sangerari grave la nivel uterin, s-a observat accidental faptul ca embolizarea arterei uterine conduce nu numai la o oprire a sangerarii, dar si la o descrestere a fibromului. Astfel, s-a ajuns la dezvoltarea metodei de embolizare a arterei uterine drept tratament impotriva fibromului, capatand apoi si denumirea de embolizare a fibromului uterin.

Chiar daca se vorbeste in mod uzual despre aceasta metoda ca fiind lipsita de riscuri, in realitate riscurile sunt multiple si unele chiar destul de severe, motiv din care e necesar sa intelegem mai bine in ce consta aceasta metoda. 

Interventia are loc in mod normal in cadrul unei spitalizari si a informatiilor obtinute in urma unei arteriograme menite sa ofere indicatii cu privire la vasele care alimenteaza cu sange uterul si fibroamele. Intregul proces de embolizare va fi controlat cu raze X, folosind o substanta de contrast ce va fi injectata. Sub anestezie locala se introduce un cateter prin intermediul unei incizii la nivelul arterei femurale, care este condus pana la nivelul arterei uterine. Aici sunt injectate microparticule, care vor conduce la blocarea arterelor. Oprirea alimentarii cu sange a fibromului nu se poate realiza insa fara a afecta si alimentarea cu sange a uterului. Astfel, si acesta este afectat, mai mult sau mai putin, intr-un mod greu de stabilit, dar care conduce la o modificare a proprietatilor peretelui uterin observabil in special in cazul unei eventuale viitoare sarcini. In plus, exista riscul ca microparticulele sa migreze si sa afecteze si irigarea cu sange a ovarelor si, mai rar, a altor organe. In primul rand, o atentie speciala trebuie acordata verificarii existentei unei eventuale intolerante la substanta de contrast si la o iradiere prelungita cu raze X. 

Recuperarea dupa interventie este, in general, mai rapida decat in cazul unei interventii chirurgicale, dar - in afara de complicatiile ce pot aparea in primele zile - in cazul embolizarii fibromului uterin, complicatiile pot aparea mai ales lunile urmatoare, de multe ori dupa un an sau chiar doi, in special din cauza proceselor de degradare necontrolata a fibromului si a afectarii irigarii cu sange a uterului si in unele situatii, a altor organe. 

Exista astazi noi metode de tratare a fibromului, oferite de medicamentele de ultima generatie, care elimina aceste riscuri. 

Dr. Ruxandra Dumitrescu

Medic primar obstretica-ginecologie

Supraspecializare in tratamentul infertilitatii

Director Medical Clinia Fertilia