Morfina.

Medicament extras din opiu, capabil sa calmeze durerile intense, actionand asupra sistemului nervos eentral (analgezic central) si provocand adormirea
Morfina face parte dintre stupefiante. Codeina si heroina sunt derivati ai morfinei.

Mecanism de actiune. Morfina actioneaza fixandu-se pe receptorii opioizi, sau receptorii morfinici, situati in membrana anumitor celule ale creierului (talamus, sistem limbic, tesut reticulat). De aici, ea blocheaza transmisia semnalelor dureroase si anuleaza orice senzatie de durere
Indicatii. Morfina este indicata pentru calmarea durerilor intense si rebele la alte analgezice - legate de un cancer, de un infarct al miocardului (criza cardiaca) sau provocate de traumatisme grave.

Contraindicatii. Morfina este contraindicata in caz de insuficienta respi~atorie, de insuficienta hepatica severa, de traumatism cranian, de stare convulsiva, de intoxicatie alcoolica acuta, de delirium tremens.

Mod de administrare. Morfina este administrata. dupa caz, pe cale orala, sub forma de solutii sau comprima te cu eliberare prelungita, sau prin injectare (subcutanata, intramusculara, intravenoasa, peridurala, intratecala, intracerebroventriculara) .

Efecte nedorite. Efectele nedorite cele mai frecvente sunt o constipatie, greturi, mai rar varsaturi, o ingustare a calibrului bronhiilor, o depresie respiratorie (diminuarea amplitudinii si eficacitati respiratorii) - moderata la doze terapeutice, servera in caz de supradozare -, o eonfuzie mintala, vertije, o hipotensiune ortostatica (vertij legat de scaderea tensiunii arteriale atunci cand subiectul trece de la pozitia orizontala la cea verticala), o crestere a tonusului sfincterelor muschilor netezi etc.
Morfina si derivatii ei genereaza o dependenta (nevoia de o noua doza) fizica si psihica si o obisnuire (necesita cresterea dozelor pentru a obtine un efect identic) in cazul utilizarii indelungate. Oprirea brusca a unui tratament de lunga durata antreneaza aparitia sindromului de abstinenta. Manifestarile supradozarii sunt o depresie respiratorie, o mioza (ingustarea pupileiJ, o hipotensiune, o hipotermie cu evolutie posibila spre o coma profunda. Tratamentul acestei supradozari consta in administrarea de antidoturi ca nalaxona sau nalorfina si intr-o reanimare cardiorespiratorie.

Interactiuni medicamentoase. Interactiunile medicamentoase sunt foarte numerose. Morfina nu trebuie utilizata in acelasi timp cu medicamentele inhibitoare de monoaminozidaza (lMAO), intrebuintate in tratamentul starilor depresive. Asocierea ei cu buprenorfina, cu nalbufina si cu pentazocinul este nerecomandata, deoarece efectele acestor morfinomimetice sunt antagoniste antrenand in consecinta o eficacitate analgezica mai mica. In plus, asocierea morfinei cu numerose alte medicamente trebuie sa fie supra vegheata , mai ales in asocierea ei cu depresoarele sistemului nervos central, cu opiaceele (substante derivate din opiu), cu difenoxilatul, cu antidepresoarele triciclice etc.