TIROIDITA HASHIMOTO (TH)

Aceasta afectiune se poate asocia cu vitiligo, psoriazis, poliartrita reumatoida, boala Basedow Graves, lupus, sclerodermie, diabet zaharat, hepatita cronica, mastopatia fibrochistica, fibromul uterin sau chisturile ovariene.

Boala se declanseaza in urma reactiei agresive a sistemului imunitar al organismului, care ataca glanda tiroida deoarece o percepe ca fiind un tesut strain. Astfel, anticorpii ataca si distrug tesutul glandular, tintind proteinele din structura tiroidei (tireoperoxidaza si tireoglobulina), Rezultatul este hipofunctia tiroidei (hipotiroidia, disfunctie ce poate duce la complicatii grave precum infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral).

De asemenea, glanda tiroida incearca sa compenseze lipsa hormonilor in organism prin cresterea in volum, inflamandu-se si ducand la aparitia hiperplaziei, ce se evidentiaza clinic drept o gusa. Majoritatea afectiunilor tiroidiene cronice sunt cauzate de dereglarea sistemului imunitar.

Cauze

In aparitia acestui tip de afectiuni s-a constatat ca exista o predispozitie genetica. Sunt frecvente cazurile in care mai multi membri ai aceleiasi familii (mama, fiica si nepoata - de exemplu) sufera de tiroidita Hashimoto.

De aceea este important ca atunci cand un pacient este diagnosticat cu aceasta afectiune sa se investigheze si ceilalti membri ai familiei, in special cei de sex feminin.

Altfel, se presupune ca un consum crescut de iod favorizeaza aparitia bolii. Alti importanti factori favorizanti sunt:

- vaccinarea excesiva si asocierea mai multor tipuri de vaccinuri in acelasi timp sau intr-un interval scurt de timp;
- stresul acut si stresul cronic - traumele emotionale majore sau repetate se incadreaza in aceeasi categorie;
- la multe paciente boala se declanseaza dupa nastere;
- virusurile Epstein-Barr, citomegalovirus si cele hepatitice B sau C.

Manifestare si diagnostic

Adesea tiroidita Hashimoto nu se insoteste de nicio manifestare clinica, fiind o descoperire de laborator. Testele de laborator utile in diagnosticarea si monitorizarea tiroiditei Hashimoto sunt reprezentate de nivelurile plasmatice ale hormonilor tiroidieni (T3, T4, freeT4) si ale autoanticorpilor specifici (ATPO, ATG).

Diagnosticul este mai usor de stabilit atunci cand se realizeaza o investigatie completa a tiroidiei. Simpla palpare si dozare hormonala cresc riscul diagnosticarii corecte. 

De aceea, cand tabloul clinic sugereaza o problema tiroidiana, trebuie efectuate intotdeauna investigatii amanuntite. Acest lucru presupune examinarea imagistica a tiroidei prin ecografie (cel putin), dar si a organelor genitale interne (ovare, uter) si a glandelor mamare - in cazul femeilor. 

Tabloul clinic se bazeaza pe doua tipuri de simptome: unele care tin de tiroida si altele generale, care pot aparea in orice boala autoimuna. La inceputul bolii sau dupa ani buni de evolutie, functia tiroidiana poate sa oscileze intre hipo- si hipertiroidie). 

Atunci cand exista, simptomele pot fi:

- cresterea in greutate (din cauza incetinirii functiilor metabolice);
- intoleranta la frig;
- lentoare in miscari/ in gandire;
- tulburari de memorie, atentie, concentrare;
- fatigabilitate, astenie, depresie, stari de agitatie, nervozitate, senzatie de nod in gat sau de sufocare (mai ales la emotii puternice);
- cefalee;
- tegumente ingrosate;
- redoare articulara;
- bradicardie, uneori palpitatii, chiar conditii de repaos, fara sa existe o afectiune cardiaca;
- retentie de lichide in organism;
- fragilitate accentuata a firului de par si a unghiilor;
- alte manifestari la nivelul pielii: urticarie cronica sau recurenta, dermatite, fotosensibilizare (extrem de frecvente);
- la femei tulburari de ciclu menstrual, uneori si infertilitate;
- tranzit intestinal mai lent, constipatie;
- transpiratii abundente si bufeuri;
- tulburari de somn, somnolenta peste zi sau stari de oboseala nejustificate;
- dureri articulare sau musculare nesistematizate;
- reactii alergice la medicamente;
- tulburarile de ritm cardiac sunt frecvente si se manifesta prin palpitatii.

Tratament

Tratamentul de baza este reprezentat de terapiile alternative, cu rol atat in sustinerea functiei tiroidiene, cat si in reglarea sistemului imunitar. Pentru sustinerea functiei tiroidiene se pot folosi suplimente cu iod, spirulina, tirozina, extract de sanziene, ulei de primula, seleniu. Produsele care contin iod sunt contraindicate daca pacientul urmeaza tratament cu hormoni tiroidieni! De aceea, chiar si suplimentele sau plantele (inclusiv tratamentul homeopat) trebuie recomandate de un medic!

Cu ajutorul unor remedii care actioneaza asupra componentelor sistemului imunitar, se poate obtine reechilibrarea acestuia, ameliorand si chiar eliminand disparitia simptomelor care tin de tiroida, dar si a celor care tin de boala autoimuna in general. Un foarte bun efect imunomodulator, il au antioxidanti - seleniu, vitamina C, zinc, coenzima Q10 si acizii grasi esentiali (tip Omega 3). De asemenea, trebuie excluse principalele toxice - tutunul, alcoolul, faina alba, zaharul rafinat, uleiul rafinat, dulciurile rafinate.

Coadjuvanta a terapiei medicamentoase si regimului alimentar este si psihoterapia. Aceasta ajuta la combaterea traumelor emotionale ori a stresului acut sau prelungit. 

La fel de important este si sportul, in special activitatile in aer liber, in natura.

De asemenea, trebuie efectuate dozari hormonale nu numai pentru tiroida, ci si pentru hipofiza, corticosuprarenale, gonade si paratiroida, pentru ca frecvent se poate intalni si afectarea acestor glande. Ecografia tiroidiana trebuie repetata anual sau chiar la 6 luni in cazul in care se evidentiaza noduli.

In cazul femeilor insarcinate care sufera de TH, se impune o monitorizare atenta, cu dozarea frecventa a hormonilor tiroidieni, pentru prevenirea hipotiroidiei, care poate avea efecte negative asupra fatului.

Rezultatele unui tratament corect se vad rapid, chiar si dupa o luna, insa, avand in vedere ca vorbim despre o boala cronica, se impune continuarea schemei de tratament, pana la remisia bolii.